Dezvoltarea cere nu numai idei îndrăznețe, ci și oameni capabili să le aplice!

De prea multă vreme, campaniile electorale au devenit un fel de concurs de idei fanteziste, de promisiuni fără acoperire, de visări tehnico-administrative care sună bine pe hârtie, dar fie sunt imposibil de pus în practică, fie aparțin unor forțe politice care își ajustează discursul imediat după alegeri. Adversarii noștri politici folosesc adeseori cuvinte pe care le golesc de orice fel de conținut, cărora le clădesc o sferă de înțeles desprinsă total de realitate.

„Orientarea spre afaceri” a comunităților locale este unul dintre fetișurile dreptei românești. Trecând peste lipsa de pârghii a administrației locale, trecând peste politicile arhicunoscute de gonflare a investițiilor publice cu scopul alimentării clientelei din mediul de afaceri, ar fi de așteptat ca demnii reprezentanți ai dreptei să fie chiar ei oameni de afaceri, să fi adunat din firmele și managementul propriu o avere considerabilă sau măcar să aibă o experiență bogată în mediul privat. Privind însă mai atent la campionii liberalismului în comunitățile locale se constată că aceștia au fost o mare parte din viața lor salariați la stat, ba chiar că unii au mari probleme în a-și depune declarațiile de avere. Chiar presupunând că orientarea spre afaceri și nu spre cetățean sunt cheia dezvoltării fulminante a comunităților noastre, oare n-ar trebui ca aceste idei să fie promovate de oameni de afaceri adevărați?

Dacă, în calitate de social-democrat, încerci să spui că România nu e un SRL, în care primim în proporție egală cu cât contribuim la stat, să spui că măcar copiii ar trebui să se bucure de aceleași șanse la spital și la școală, că de calitatea serviciilor publice depindem cu toții în aceeași măsură, că salariile ar trebui să crească în special în cazul tinerilor, că alocațiile pentru copii ar trebui să fie mai mari, iar legea salarizării unitare să fie aplicată cât mai repede, dreapta politică urlă la unison: „Populism!” De ce? Fiindcă liderii ei sunt rupți de realităile României profunde, fiindcă nu le pasă că au desființat școli și spitale atâta vreme cât „cifrele” li se par bune, fiindcă nu operează cu viața fiecărui român ci cu bugete depersonalizate.

Este adevărat că în campania electorală se vehiculează multe idei, că se fac multe promisiuni și că uneori e greu să alegi. De aceea, poate e mai bine să ne uităm și la liderii care fac respectivele promisiuni și să ne întrebăm dacă sunt sinceri atunci când ne propun o anumită viziune și dacă au îndeajuns de multă substanță omenească pentru a se considera egali cu cei care îi votează.

No Comments Yet.

Leave a comment

You must be Logged in to post a comment.